Film al Ministerului Industriei Chimice realizat de Studioul Cinematografic București, „Argintul viu” e semnat de Radu Gabrea și de Tudor Eliad, doi dintre cei mai incitanți tineri cineaști ai deceniului al șaptelea. În moduri dintre cele mai neașteptate, documentarul lor de protecția muncii, menit să indice pericolele la care se supun lucrătorii dacă nu respectă regulile de utilizare a mercurului în diverse ramuri industriale, pare mai curând o pastișă a unor science fiction-uri americane de serie B.
Încă din start, e uimitor tonul degajat al narațiunii, cei doi protagoniști - interpretați de Ioana Casetti și de Vasile Mentzel - trecând inițial prin tot felul de peripeții, în fuga lor de ravagiile moleculelor de mercur (prezentate ca un soi de forțe extraterestre criminale). Prin trucaje și efecte speciale, realizatorii creează un univers fictiv, în care stropii de mercur amenință să acapareze lumea, din cauza erorilor umane - ce ar fi putut fi prevenite, printr-o conduită corespunzătoare de muncă. În ajutorul lor vin câteva personaje mascate din cap până în picioare, purtând costume de protecție din arsenalul fabricilor epocii, un fel de supermeni anonimi marcați prin litera „M”. Ei/ele restabilesc ordinea prin corectarea apucăturilor greșite ale muncitorilor, ceea ce le permite protagoniștilor să își recapete energia pentru a trage niște concluzii utile.
Ingeniozitatea construcției e prezentă și în a doua jumătate a acestui foarte scurt documentar (are puțin peste 7 minute), când cei doi actori-naratori indică, prin impersonarea a tot felul de personaje aflate în contexte de lucru unde se folosește mercur, importanța pentru viața de zi cu zi și utilizările multiple, uneori nebănuite, ale acestei substanțe chimice. Sunt acompaniați de o coloană muzicală jazzy, desprinsă parcă dintr-o comedie romantică a acelor vremuri.
