O echipă de tineri… și ceilalți

Ceea ce frapează la „O echipă de tineri și ceilalți”, scurt documentar având în prim-plan un grup de sudori care lucrează la construirea unui canal de irigații, e libertatea pe care Ada Pistiner și-o ia de a le face vocile auzite și de a-i prezenta nu doar în legătură cu munca, ci și cu viața lor de zi cu zi, prin nimic specială față de a altor tineri din acele vremuri. Realizatoarea interacționează în unele rânduri cu ei, dar nu ca o reporteriță în căutarea unor subiecte relevante statistic sau social, ci mai degrabă cu uimirea poetei înaintea unor revelații de natură umană. De aceea, exclamațiile și întrebările ei, ce par mai degrabă puerile, fiind legate de aspectul lor drăgălaș și sănătos, au rolul de a îndrepta atenția privitorilor către particularitățile individuale ale protagoniștilor, dinspre atribuțiile lor profesionale, care cântăresc, în aparență, mai greu în economia narațiunii. Forța documentarului vine din această constatare emoționantă a faptului că în spatele unor construcții cu care regimul socialist se lăuda în epocă se aflau tineri precum aceștia, veniți din tot felul de locuri ale României, cu pletele în vânt și emoționați în fața camerelor de filmat, ale căror nume nu rămâneau aproape niciodată însemnate în analele făuririi statului modern socialist.