Documentar de montaj realizat de Paul Călinescu la finalul anului 1942 pe baza mai multor jurnale de război ONC - UFA, „Pagini din războiul nostru sfânt” e concludent pentru talentul fantastic al unora dintre operatorii aflați pe front, în prima linie a Războiului din Est. Dacă nu am ține cont de comentariul triumfalist al naratorului, care ne indică faptele de vitejie ale armatei române în Crimeea și în zona Sevastopolului, am putea jura că avem înainte un film american de mare buget, înghesuind în puțin peste douăzeci de minute lupte spectaculoase în tranșee și câte și mai câte. Priceperea narativă a lui Paul Călinescu e vizibilă, filmul trădându-și rareori originile reportericești și părând mai curând realizat special pentru o construcție grandioasă. Suntem plonjați direct în mijlocul bătăliilor și rămânem în mijlocul soldaților despre care știm prea bine că nu peste multă vreme vor fi decimați - deși sunt prezentați aici în postura de victorioși, victimele fiind întotdeauna din tabăra inamică.
Dincolo de calitățile sale estetice certe, „Pagini din războiul nostru sfânt” e interesant și pentru că surprinde alianța româno-germană în linii extrem de vagi. Așa cum corect observa Viorel Domenico în cartea sa riguros documentată, „Istoria secretă a filmului românesc (1940-1950)”, e pentru prima oară de la intrarea României în război când aliații germani sunt menționați doar în treacăt într-un film despre front.
