Foarte puțin ideologizat, printr-o scurtă scenă de la mijlocul filmului în care un copil țăran citește un apel al muncitorilor și intelectualilor de stânga adresat Frontului Plugarilor de susținere a alianței comuniste conduse de Petru Groza la alegerile din 1946, „Rapsodie rustică” e o odă despre viața țăranilor, surprinsă în cel mai bucolic mod cu putință. În viziunea lui Jean Mihail, țăranii trăiesc în armonie cu natura, cu Dumnezeu, cu ei înșiși, și se lasă pătrunși de tandrețea razelor soarelui atunci când se întorc de la muncile câmpului sau de zgomotele rațelor și ale cocoșilor atunci când se trezesc dimineața. Femeile spală rufe și cos, gătesc vesele mâncare pentru familie, tații și fiii muncesc la câmp și în jurul caselor, copiii se joacă printre copaci, iar tinerii se prind duminica în joc (nu înainte de a fi trecut, pioși, pe la Biserică). Ba chiar unele dintre cupluri scapă supravegherii celor mari și sfârșesc sărutându-se prelung și languros în iarbă, departe de ochii lumii.
Din punct de vedere stilistic și narativ, „Rapsodie rustică” e cât se poate de seducător, fiind remarcabilă abilitatea regizorului și a directorului său de imagine - legendarul Ion Cosma - de a reconstitui, prin înscenări de cărți poștale, viața de zi cu zi a țăranilor români. Fără a apela la niciun fel de comentarii explicative și nici la dialoguri, filmul conține totuși o coloană sonoră muzicală ce acompaniază complex fiecare moment al său, ghidând emoțional privitorul. Surprinzătoare este utilizarea, în ultima parte, a unor bucăți de operă interpretate în limba română. Amestecul acesta dintre o artă urbană, la care țăranii nu avuseseră acces până atunci, și elemente rustice conferă scenelor respective o aparență proaspătă și excentrică. Fluiditatea montajului, a mișcărilor camerei de filmat și frumusețea plastică diafană a unora dintre tablourile filmului induc o stare de contemplare aparte, pregătind spectatorii pentru o serie de epifanii revelate cinematografic.
