Soarele negru

Scurt eseu care prezintă detalii din diverse splendide broderii medievale românești conținând scene biblice (mai precis, unele legate de moarte), „Soarele negru” se înscrie parțial în destul de vasta tradiție a documentarelor despre artă, utilizate de artiști din întreaga lume pentru a deconstrui analitic stilurile unora dintre cei mai importanți pictori ai tuturor timpurilor. Slavomir Popovici și co-scenarista Gabriela Ionescu compun un text liric elegiac destul de ermetic, prin care vocea narativă ce însoțește imaginile face referiri în egală măsură la tehnicile creatorilor anonimi ai broderiilor, la tematicile lor cristice, ca și la vremurilor istorice cărora le aparțin. În acest timp, la nivel vizual, filmul pornește de la reprezentări ale întregului pentru a-l descompune în tot felul de fragmente sugestive, însă nu neapărat pentru a-i revela secretele de funcționare, ci mai curând pentru a-i potența misterul și bogăția de semnificații și de implicații contemporane.