Un cămin cultural

În comuna Lăncoiu de Jos, din județul Hunedoara, un grup de orășeni merge din poartă în poartă pentru a-i convinge pe săteni să participe, cu mic, cu mare, la punerea în scenă, la căminul cultural, a unei piese de teatru. Camera de filmat le surprinde, în stil cinéma vérité, reacțiile spontane și jena de a se afla în centrul atenției. Printre fragmente de la repetiții, Ada Pistiner și echipa ei prezintă și câteva momente de cântec și de dans popular, la care localnicii excelează, dar și, oarecum periferic, dar extrem de relevant pentru modul în care realizatoarea înțelege să abordeze temele impuse, opiniile unora dintre ei pe teme privind societatea sau nevoile lor cotidiene. Astfel, în câteva tușe și oarecum prin surprindere, filmul trasează câteva portrete vii ale unor oameni deloc obișnuiți cu aparatura modernă de la București. Și, chiar dacă prezențele lor pe ecran sunt extrem de succinte, chipurile, reacțiile, cele câteva gânduri pe care le împărtășesc acestor străini - și, prin ei, spectatorilor - deschid o ușă spre o lume care pare mult mai complexă decât e arătat în film. Dar tocmai de aceea e remarcabil „Un cămin cultural”, pentru că lasă de înțeles că ceea ce rămâne nespus și în afara cadrului imortalizat pe peliculă e o lume mult mai complexă și mult mai contradictorie decât ipostazierea ei cinematografică.