Însemnări de reporter

De pe genericul de început al filmului aflăm că a fost interzis timp de 20 de ani, ceea ce poate părea uimitor pentru aceia dintre noi care cunoaștem parcursul cinematografic al lui Pantelie Tuțuleasa, unul dintre operatorii oficiali ai familiei Ceaușescu, sau pe cel literar al lui Geo Bogza, comunist convins și figură culturală importantă a primelor decenii de după Război. Însă încă de la primele cadre ale acestor notițe de călătorie devine evident că cei doi, aflați în vizită de lucru la New York, s-au simțit fascinați de clădirile și de atmosfera metropolei americane până-ntr-acolo încât eludează orice urmă de referire negativă la capitalism și la imperialismul pe care America îl reprezenta în iconografia comunistă a epocii. Muzica lui Gershwin acompaniază discursul expus de Bogza, protagonistul narațiunii, iar structura filmului e una mai curând de home-movie decât de film profesionist marca „Sahia”. Azi e mai curând interesant acest aspect, căci rareori cineaștii prieteni ai regimului și-au montat filmările cotidiene cu intenția de a le propune spre difuzare.